Am fost la el.. A fost poate prea mult pentru mine sa il vad si sa simt ca usor pic din picioare si nu mai stiu sa vorbesc. Simteam cum fuge pamantul de sub mine si cum se invarte cladirea. Simteam ca trebuie sa il iau si sa il strang in brate, sa il tin de mana si sa ii spun cat il iubesc.
E divin pentru mine, tot ce mi-as putea dori.. Am simtit usor cum reinvie totul in mine si cum prinde culoare acel ceva ce inainte era complet nul.
Indiferent de faptul ca totul era de nedescris, si simteam ca visez.. stiu ca de fapt e o mare duma tot ce se intampla si nu se va intampla nimic din ce vreau eu sa se intample.
Whatever, e prima data cand imi promit ca o sa lupt si o sa fac tot posibilul sa fie bine.
Nu o sa uit niciodata reactia lui de azi si de "Dar a trecut .. o luna?" Da, o luna in care nu exista zi sa nu ma gandesc la el. Nu exista zi in care sa nu imi doresc sa fie totul ca inainte si sa il mai vad macar 1 minut, oriunde.
Simt ca imi pierd capul, sau deja imi e pierdut..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu