Incet..

Incet.. poate te pierzi..

7aprilie.

Am fost la el.. A fost poate prea mult pentru mine sa il vad si sa simt ca usor pic din picioare si nu mai stiu sa vorbesc. Simteam cum fuge pamantul de sub mine si cum se invarte cladirea. Simteam ca trebuie sa il iau si sa il strang in brate, sa il tin de mana si sa ii spun cat il iubesc.

E divin pentru mine, tot ce mi-as putea dori.. Am simtit usor cum reinvie totul in mine si cum prinde culoare acel ceva ce inainte era complet nul.
Indiferent de faptul ca totul era de nedescris, si simteam ca visez.. stiu ca de fapt e o mare duma tot ce se intampla si nu se va intampla nimic din ce vreau eu sa se intample.
Whatever, e prima data cand imi promit ca o sa lupt si o sa fac tot posibilul sa fie bine.

Nu o sa uit niciodata reactia lui de azi si de "Dar a trecut .. o luna?" Da, o luna in care nu exista zi sa nu ma gandesc la el. Nu exista zi in care sa nu imi doresc sa fie totul ca inainte si sa il mai vad macar 1 minut, oriunde.
Simt ca imi pierd capul, sau deja imi e pierdut..

I'll never forget, part 2.

E aiurea.
Sa ai impresia ca ai visat 3 saptamani. Si acum pur si simplu te-ai trezit. Si nu-l mai ai langa tine.
Nici macar turnurile din fata blocului nu mai scot inimioare din fum. De vineri seara.
Nu e o coincidenta.
Pana vineri, le admiram impreuna si mai desenam si noi ceva inimioare pe geam, cand erau aburite.
Nu te cunosc.. Nu te mai cunosc.

I'll never forget.

Nici ca as avea multe de scris..
Doar o infinitate de sentimente perfecte ce le-am simtit si inca le mai simt.
De ieri.
E asa.. perfect. El e un perfect. E tot ce mi-as putea dori vreodata.
E tot pentru ce merita sa lupti. Tot de ce ai nevoie.

Indiferent de cum ma comport cand e langa mine, doar eu stiu ce se petrece in interiorul meu.

Incep sa il ador. Asa, ca pe nimeni.

You were fucking perfect to me.

Te-am uitat.

by Jorge Luis Borges.

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca ceva e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate acestea se invata doar cu timpul…

Pick yourself up.

Uneori inca am senzatia ca imi mai pasa.. e doar o clipa in care ma pierd si ma blochez intr-un punct fix, de la care nu imi mai iau privirea cateva minute bune. Si dramatizez, ma cert cu mintea.
Nu e neaparat dorul de el, cat dorul de mine. E asa de monoton totul.. nu mai sunt cum eram. Nu mai am acel scop bine definit pentru care merita sa ma trezesc dimineata. Acum imi e groaza sa pun capul pe perna, la fel cum imi e sa il ridic dimineata de acolo.
Si revin brusc la alte stari. Si ma plafonez.
Si imi propun de multe ori sa nu ies din casa, sa pierd o intreaga zi amintindu-mi de trecut, de zilele in care vorbeam intruna numai prostii, da'mi era totuna, ca stiam ca el rade si cu mine si de mine, si ne simtim amandoi atat de bine..
 .. dupa care ma gandesc parca mai bine si revin la "nu pot pierde nici macar o zi in care sa nu fac nimic, ca toate trec.."
*prea repede.

.. imi pare rau ca va fi un Craciun mult prea singur, si iar o sa imi aminteasca de persoanele alea.. care, oarecum, vroiam sa fie cu mine si acum..
Daaar.. poate pana atunci.. pamantul catre Andra.